S-a-ntors roata in familia mea!

Saptamana trecuta, am fost dojenita de propiul fiu, dar asta numai dupa ce a citit un articol publicat de mine pe blog. Cu alte cuvinte, de cand mi-am bagat nasucul in blogosfera, s-a cam intors roata in familia mea si s-a ajuns la situatia in care copilul sa-si dojeneasca parintele! Auzi, la el: " - Mama, asta nu se face! Cum sa scrii de faptul ca ai urcat in top?" Asa ca ii raspund ca nu am avut in intentie sa ma laud, ci mi-am recunoscut public uimirea. Si stiti de ce? Mi s-a parut mult mai corect ce se intampla in virtual, decat in real, cand la un moment dat ti se poate spune ca "Nu prea ai vechime!" si sa ti se dea de inteles ca mai ai de asteptat pana iti vine randul la o prima, la un salariu mai bun sau la o amarata de functie. Recunoasteti ca de multe ori, in Romania, vechimea in munca si, mai nou, cea in partid (si nu competenta profesionala) atrage dupa sine o pozitie "mai in fata". Altfel spus, am constatat ca Zelist-ul asta a fost impartial, nefiind influentat de pasii mei timizi, de lipsa de vechime in campul ... blogosferei si de lipsa prietenilor si virtuali si "influenti".

In incheiere, va scriu, asumandu-mi riscul de a fi dojenita din nou,  ca saptamana asta fiind pe pozitia 18.061 deja simt niste ameteli, datorita inaltimii, dar si un aer ozonificat.

Dati un leu pentru semenul meu, dar si al tau !

Numele lui este Zolty si de existenta si problemele lui  am aflat ieri de la un gropar, care de data asta e unu' cu suflet si nu cu sapa, si care a initiat o campanie umanitara de strangere de fonduri. Dar mai bine sa-l las pe gropar, ca tare bine le mai rosteste pentru cei care vor sa ... asculte:

"Zolty este un om simplu pe care se pare că nu prea-l iubesc zeii. Şi pe care mi ţi l-au oropsit şi lovit din toate direcţiile. După o copilărie nefericită, în care a ajuns în scaunul cu rotile din nişte erori repetate ale sistemului medical (personal, perspectiva asta mi-a provocat mereu fiori reci pe şira spinării), după ce a crescut într-un mediu familial cum nici în filmele lui Hitchcock nu întâlneşti, Zolty îşi duce existenţa, aşa cum poate, împreună cu fratele lui (bugetar, deci minus 25%), într-o casă neizolată, care probabil urmează să cadă pe ei în viitorul apropiat, asta dacă nu face nimeni nimic pentru el. Şi aici, cu ajutorul lui Dumnezău, urmează să intervenim noi, adică colegii mei de muncă, şi voi, stimaţi cititori.

Am iniţiat o chetă în rândul onoratei cooperative la care prestez, şi acum iniţiez o chetă şi online. Vrem să strângem bani pentru a-i consolida şi izola casa lui Zolty, înainte ca să fie prea târziu. Pentru asta vom avea nevoie de ceva bănuţi, pe care vă rog frumos şi respectuos să-i donaţi! De la voi mai puţin, de la Dumnezău mai mult."

Recunosc ca m-a emotionat povestea lui Zolty, citita si pe blogul sau, si, astfel, m-am decis sa sprijin dupa puterile si influentele mele aceasta campanie si sa ma alatur si eu lui Radu, Daniel, Adi si Gabrielei. Daca am omis vreunul, sa-mi fie cu iertare!

Cat despre Zamfir ce sa mai spun, decat ca-l laud ca a fost printre primii care au incercat sa sensibilizeze  blogosfera, facand publica situatia grea a lui Zolty, mai ales, acum in prag de iarna. Recunosc ca datorita aceluiasi Zamfir am luat atitudine si m-am asezat frumusel la calculator, ca sa  astern aceste randuri, care indraznesc sa sper ca va vor sensibiliza pe voi, vizitatorii mei dragi. Dupa cum scriam pentru un caz similar, in care un semen de-al nostru avea nevoie de sprijinul nostru, va spun si de data asta: Haideti ca noi, oamenii simpli, sa venim si in ajutorul acestui om! 

Deci, vrei sa dai si tu un leu pentru semenul tau?

PS: Multumesc lui Zamfir, care m-a facut, cu forta, membru al echipei Leaţ duit, Zolty!

Ultra ... scurte

In ultimele zile am vizitat si eu bloggerii la ei acasa, pentru a ma familiariza si eu cu obiceiurile, preocuparile si domeniile lor de interes. Daca am reusit sa fur si putintica meserie, asta ramane ca dumneavoastra sa apreciati.
Daca tot am investit ceva timp in aceste vizite, ar putea dama sa va faca si voua niste recomandari de lectura sau de auditie, asta si pentru a va scuti de a mai cauta acul in carul cu fan al blogosferei. Si pentru ca stiti cum e treaba aia cu gusturile, m-am gandit sa vi le impart deja pe caprarii, ca fiecare sa "guste" din ce i-o place.

• Amintiri din familie: - link
• Din minte pentru suflet: - link
• Experiente din viata occidentalilor: - link
• Ghid pentru calatoru' bugetar:  - link
• Muzica de week-end: - link

Uite-o si pe dama in top !

Am citit, m-am documentat si am constatat ca degeaba am blog daca nu il inscriu repejor pe Zelist, de buna voie si nesilita de nimeni, decat de orgoliul meu de dama. M-am gandit ca daca camelii nu am, macar pozitii ... in top sa am.

Am priceput din comentariile unora ca Zelist-ul asta e un fel de Zeus al blogosferei. Asa ca m-am oferit pe tava lu' Zelist, nu de alta, dar mi-a parut incitant, mai ales ca de multicel nu am mai fost apreciata sau notata pentre scrierile sau ideile mele.

Cica unii se trezesc joia cu noaptea in cap si tust la calculator sa verifice ce a decis tatal nostru, asta al bloggerilor. Asa mi s-a intamplat si mie acum trei zile, abia sculata din pat, dar cu niste ochi micuti de tot, pentru ca inca mi-era somn, m-am dus ca si teleghidata spre laptop sa vad si eu prima mea pozitionare in top. Ma uit, ma frec la ochisori si brusc nu mi-a mai fost somn.

Cum adica, eu asta, care ma declar in gura mare INCEPATOARE, am urcat pe pozitia 42.043? Tinand cont ca la aceasta data sunt inregistrate 58898 de bloguri, parca m-am trezit inscrisa la gradi, la grupa mare, in loc de grupa mica.

Deci, uite-o si pe dama in top, ca incepator fruntas! Cred ca daca o tin in ritmul asta risc sa nu mai fiu o dama fara ... flori. Voi ce ziceti, dragii mei vizitatori?