Saptamana trecuta, am fost dojenita de propiul fiu, dar asta numai dupa ce a citit un articol publicat de mine pe blog. Cu alte cuvinte, de cand mi-am bagat nasucul in blogosfera, s-a cam intors roata in familia mea si s-a ajuns la situatia in care copilul sa-si dojeneasca parintele! Auzi, la el: " - Mama, asta nu se face! Cum sa scrii de faptul ca ai urcat in top?" Asa ca ii raspund ca nu am avut in intentie sa ma laud, ci mi-am recunoscut public uimirea. Si stiti de ce? Mi s-a parut mult mai corect ce se intampla in virtual, decat in real, cand la un moment dat ti se poate spune ca "Nu prea ai vechime!" si sa ti se dea de inteles ca mai ai de asteptat pana iti vine randul la o prima, la un salariu mai bun sau la o amarata de functie. Recunoasteti ca de multe ori, in Romania, vechimea in munca si, mai nou, cea in partid (si nu competenta profesionala) atrage dupa sine o pozitie "mai in fata". Altfel spus, am constatat ca Zelist-ul asta a fost impartial, nefiind influentat de pasii mei timizi, de lipsa de vechime in campul ... blogosferei si de lipsa prietenilor si virtuali si "influenti".
In incheiere, va scriu, asumandu-mi riscul de a fi dojenita din nou, ca saptamana asta fiind pe pozitia 18.061 deja simt niste ameteli, datorita inaltimii, dar si un aer ozonificat.
7 comentarii:
Felicitari pentru avantul pe care ti l-ai luat in topuri.
In lumea asta virtuala conteaza mai mult felul in care-ti faci intrarea, nu vechimea blogului.
Eu sunt cel mai bun exemplu.
Dar iti promit ca la un moment dat(vad eu cand) ma voi intrece cu tine...imi faci pofta.
@Alina - Multumesc pentru felicitari! Sa inteleg ca mi-am facut o intrare ... artistica?
Te mai astept prin ograda mea, mai ales ca am reusit sa te ... resuscitez virtual.
la mai mare!
tot ce conteaza e sa scrii bine.recunoasterea vine ;)
Stimată Doamnă fără camelii, spune Prinţului ce ţi l-ai zămislit că ZeList-ul nu prea are nimic cu vechimea şi, din păcate, nu prea are nici cu valoarea postărilor de pe blog. Algoritmul de calcul se bazează pe interacţiunea dintre bloguri.
Exemplific: când intru de pe blogul meu de pe poziţia 1.000 şi accesez blogul tău prin link, eu primesc un punctuleţ că am accesat un blog de pe poziţia 20.000 şi tu primeşti un punctuleţ mai mare pentru că ai fost accesată de pe un blog de pe poziţia 1.000. La fel şi cu comentariile şi ping-urile. Deci, poţi avea o vechime de o lună şi să fii pe poziţia 1.000, aşa cum poţi avea blogul de doi ani şi să fii pe poziţia 20.000.
Şi eu am fost uluit să constat că un blog inactiv de mai bine de un an ... urcă mereu în ZeList, prin pinguri şi comentari (neaprobate, deci, invizibile!). De-aici şi contrabanda cu pinguri ce se desfăşoară într-o anumită parte a blogosferei.
Mult mai importantă decât poziţia în ZeList este poziţia pe care reuşeşti să o ocupi în proprii-ţi ochi (adică, să fii prima mulţumită de ce scrii!) şi în cei ai cititorilor tăi (care reacţionează prin comentarii pertinente şi discută cele scrise de tine!).
Am zis!
Nu conteaza poziţia...în listă...;
trage linie peste un an şi ai să vezi câţi din cei care te vizitează în prezent o vor face şi atunci...
@Zamfir de Turda - Te rog sa ma citesti si printre randuri. In orice caz, faptul ca scriu imi da o stare de mult bine si asta este lucrul cel mai important.
@catalin fudulu - Si eu am obiceiul sa spun, in viata de toate zilele, ca nu trebuie sa ne grabim cu aprecierile si ca la final trebuie sa tragem linie si sa analizam situatia data. Observatia ta este foarte corecta.
Am citit şi printre linii şi nu mi-e teamă că ţi-ai făcut icoană din ZeList. Doar că, m-am gândit că ar fi bine să apară şi explicaţia mea, pentru flăcăul tău şi pentru alţii.
Trimiteți un comentariu