Se spune ca atunci cand esti indragostit, esti cu capu-n nori, ca plutesti si ca iti doresti sa nu-ti revii prea curand, ca tare placuta este senzatia.
Cam asa ma simteam eu la inceputul aventurii mele in spatiul blogosferei. De fapt, ma simteam indragostita de tot ce reprezinta spatiul virtual si doream sa ma indrageasca si pe mine altii cu care intram in contact (neprotejat).
Dand timpul inapoi, nici mie nu-mi vine sa cred cat eram de incantata, de entuziasmata de ceea ce singurica reuseam sa fac, de ceea ce gandeam si, mai apoi, scriam. Si asta pentru ca ma stiu in viata reala o tipa echilibrata si chiar prea mult cu piciorusele pe pamant. Recunosc ca fost o stare euforica mentinuta si de voi dragii mei vizitatori, care mi-ati pasit pragul si mi-ati lasat cadou comentariile voastre, dar asta nu inainte de a ma intampina cu bratele deschise in pragul ... blogosferei. De asemenea, urcarea ametitoare in topul Zelist a fost ca un drog placut, dar periculos in opinia fiului meu. Auzi la el: - Mama prea te inchini la Zelist-ul asta. Ai grija sa nu cazi pe panta de a scrie pentru top, in loc sa scrii de placere si, mai ales, din suflet. Asa ca cine n-are copii, sa-si infieze! Dupa dojana feciorasului meu, mi-am zis ca are dreptate si ca o sti el bine ce stie. De aceea, m-am hotarat sa scriu mai putin, dar cu rost si abia atunci cand sufletelul meu o cere. Asta spre stiinta publicului care inca "greseste" sa mai treaca pe aici.
Asa ca, desi nu mai sunt cu capu-n norii virtuali, ma gasiti inca aici, incercand sa fiu la fel de ... fresh in gandire si in scriere. Nu stiu daca o sa-mi si iasa strategia pe care mi-am propus-o.
Simt nevoia, in plus, sa va informez ca saptamana asta am fost pentru prima oara in situatia sa cobor usurel in top si dupa cum vedeti ca nu ma jelesc, ei uite inca o dovada ca am revenit pe pamantul mult iubit.
In incheiere, marturisesc ca am scris aceste randuri numai dupa ce Zamfir m-a pus pe ganduri, prin ultimul lui comentariu. Stiti ce mi-a scris? Ca a simtit nevoia sa-mi reciteasca din postarile mai vechi. Alo, Zamfir, mi-am revenit din euforie si poate din cauza asta s-ar putea sa nu mai am acelasi succes sau aceeasi inspiratie ca mai inainte.
Si inca un lucru, pe care dama l-a constatat: de cate ori a scris cate un articol despre ea, a sesizat ca multi au vizitat-o si au simtit nevoia sa lase si cate un comentariu. Oare Oana, redsky2010, balaur de gradina, Tomata, Bogdan, Denisia, Catalin, Alina, Virtualkid si Gabriela o vor face si acum? Ramane de vazut.
Postări
7 comentarii:
Salutare, ma bucur sa ajung pe aici si-ti intorc vizita cu placere. Mie mi-a placut ce ai scris, de data asta, si subscriu in totalitate ideii ca Zelist-ul, total nerelevant pentru nimic de altfel, e periculos, daca nu il privesti ca atare. Cel mai important e sa nu te prostituezi pe blog, adica sa scrii doar ce si cand ai chef, in limitele propriei tale decente, in acord cu orizontul de asteptare al cititorilor tai :)
O sa mai trec pe-aici, pe curand!
Măi, acum câțiva ani, când am intrat și eu în blogosferă, mă simțeam la fel de entuziasmată... dar, înt timp am început să mă plictisesc. Nu de alta, dar nu tot ce înseamnă blogosferă înseamnă și calitate... și poate că asta m-a dezamăgit.
Peste 3 luni blogul meu va face un an şi n-aş putea spune că entuziasmul de început s-a diminuat. Odată cu mine a evoluat şi el. Plăcerea de a oferi şi celorlalţi o parte din ceea ce mă bucură pe mine este aceeaşi. Cu ideea asta mi l-am făcut şi nu pentru nu ştiu ce top.
Am bifat "extraordinar", fiindcă citind postarea ta, am avut impresia că mi-ai citit gândurile şi le-ai aşternut pe hârtie.
Iţi dăruiesc un buchet de crizanteme virtuale( cameliile au acea poveste tristă ) aşa cum se obişnuieşte -cel puţin la prima vizită - şi promit că voi reveni cu drag.
prezent!!! indiferent ce scrii si cat de des scrii aici sunt pentru ca mi-a placut ce ai scris pana acum
cat despre entuziasmul de a scrie sau a scrie pentru top cred ca multi se pierd aici si iau Zelist-ul ca ce stiu eu ce mare referinta; eu am blogul de mai bine de jumatate de an si am ramas la cunostinte minime despre blogosfera si personajele importante si influente din ea :)
Bravo, pârâcioaso!
Ei, bine, află că, prin definiţie, noi, bloguitorii, scriem pentru plăcerea sau orgolilul personal, apoi, dacă se mai găsesc şi câţiva care să-şi piardă vremea citindu-ne, e şi mai bine.
Ştiu că mă fac vinovat de crima de a-mi plăcea capodoperele Domniei Tale, dar, sper în ... clemenţă!
Nu contează locul într-un clasament ci entuziasmul pe care îl ai în momentul în care dai viaţă unei idei...
Trimiteți un comentariu