Generatia in blugi iti spune "Adio, Maestre!"

De la un cardiac, cordial
Adrian Paunescu: in serviciul dv.

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.

PS: Din pacate, Dumnezeu nu i-a mai dat decat patru zile de trait, dar poate ii va asculta ruga sa-i dea, macar,  Romaniei o "minima dreptate".

Oare putem trai fara vise?

De ceva vreme, nu mai citesc ziarele pe net. Dupa practicarea acestui "sport", constatam de fiece data, ca ma incarcam negativ si ca vedeam viata in culori mult mai inchise decat, poate, ar fi fost cazul. De aceea, la un moment dat, mi-am spus ca trebuie sa renunt la acest obicei, care era nociv pentru mine si care ma indeparta de gandirea pozitiva, pe care, de multe ori, o practic. Dar stiti cum este, cand inlaturi ceva, simti nevoia sa pui in acel loc altceva, de mai buna calitate. Asa am ajuns in situatia de a face revista ... blogurilor.

Facand acest lucru si astazi, mi-a atras atentia un articol, in care  autoarea lui isi punea intrebarea daca putem sa traim fara vise.

Intr-un moment de cumpana al vietii mele, a trebuit sa ma … resetez si sa-mi recalibrez si dorintele , asa dupa cum bine scria  redsky. Intr-adevar, cu inaintarea in varsta, devenim mai intelepti si realizam ca sunt mai importante valorile spirituale, decat cele materiale. Asa ca azi pot afirma ca nu visez la o casa mai mare sau la alta masina, ci sa am timp (si ceva bani) sa merg la un spectacol de teatru, la un concert cu muzica de calitate, la o lansare de carte sau intr-o excursie de week-end in oraselul meu de suflet, Salzburg.

Asa ca, dragii mei cititori, va intreb: oare puteti fara vise? Eu recunosc ca nu as putea, cu toate ca visele mele sunt mai "pamantene" decat ale altora, dar mai usor de realizat.

Depre dor

" Dorul este focul care arde sperantele, dorintele, durerile ... iar cenusa care ramane reprezinta amintirile." 
 Octavian Paler


Florin Chilian - Chiar daca

Oare voua de cine sau de ce va este dor?

Ultra ... scurte (II)

Si saptamana asta am vizitat bloggerii la ei acasa. Nu m-am uitat neaparat daca au praful sters, dar m-am uitat daca s-au aranjat frumusel (recunosc ca si asta ma influenteaza!) si, mai ales, daca au niscaiva lucruri de valoare pe care sa pun o mana virtuala.

Si uite ce m-a incantat sa vad in aceste vizite, simtind nevoia sa le iau cu mine si sa vi le arat si voua:

• Amintirile unui fost elev - link
• Trairile unei copile blonde -  link
• Cand te simti iubita -link
• Cand te minti singura - link
• Scriitura sub pseudonim - link
• Fotografie needitata - link
• Muzica de week-end - link