duminică, 19 decembrie 2010 | By: Dama fara camelii

Contabilitate

Vine o vreme
Când trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.

Câteva momente când era sa fim fericiti,
Câteva momente când era sa fim frumosi,
Câteva momente când era sa fim geniali,
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.

O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.


Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.

Si, în sfarsit, o soarta
Si cu înca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).


Marin Sorescu


P.S. Cred ca algebra este mult mai usoara decat algebra vietii.
Ai vreo replica … in versuri ?



duminică, 12 decembrie 2010 | By: Dama fara camelii

Ultra ... scurte (5)

Off ! In ultima vreme, timpul mi se pare insuficient si, din nou, ma simt ca o mama care-si neglijeaza copilul. Mai mult, nici de vizite nu mi-a mai ars, pentru simplu fapt ca avand la serviciu un program mai incarcat decat de obicei, ajung acasa extrem de obosita. Cu toate acestea, in acest week-end, am gasit timpul necesar pentru o trecere in revista a  blogurilor din lista mea si m-am gandit sa va recomand ceea ce mi-a placut sa vad, sa aud sau sa ... simt:
  •  De sarbatori - link 
  •  Bucurati un suflet de copil - link 
  •  Colind traditional - link
  •  Un revelion pe sine - link 
  •  Sfaturi pentru boggeri - link
sâmbătă, 11 decembrie 2010 | By: Dama fara camelii

Despre ambitia cuiva de a face alt om din mine

da-ma la remaiat,
du-ma la intors, tese-ma din nou,
zugraveste-ma, pune-mi alt guler,
alta manseta, alt zbenghi,
da-mi alt numar la pantofi,
toaca-ma marunt
si umple-ma cu condimentele moralei tale,
impunge-ma cu o mie de sfaturi,
imprastie-ma in patru vanturi
si vei observa ca acolo unde cad
se umple locul de mine
Lucian Avramescu

P.S. Mie mi s-a parut interesanta.
Ce simplu ar fi, daca macar un pic din noi am putea … remaia.
duminică, 5 decembrie 2010 | By: Dama fara camelii

De Mos Nicolae

In noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii asteapta cu nerabdare cadourile lasate de Mos Nicolae in ghetele frumos lustruite si, cu siguranta, iti amintesti si tu prietene de fosnetul ambalajelor ciocolatelor si bomboanelor sau de mirosul dulce de portocale, din dimineata in care te trezeai, intrebandu-te daca mosul ti-a adus dulciuri sau doar o nuielusa.
Sunt convinsa ca si Oana, Redsky2010, balaur de gradina, TomataBogdan, Denisia, Catalin, Alina, Virtualkid, Gabriela, Aurora si Zamfir, desi nu mai sunt la varsta copilariei, il asteapta, conform traditiei, pe Mos Nicolae ...
 
duminică, 28 noiembrie 2010 | By: Dama fara camelii

Nu mai sunt cu capu-n nori

Se spune ca atunci cand esti indragostit, esti cu capu-n nori, ca plutesti si ca iti doresti sa nu-ti revii prea curand, ca tare placuta este senzatia.
Cam asa ma simteam eu la inceputul aventurii mele in spatiul blogosferei. De fapt, ma simteam indragostita de tot ce reprezinta spatiul virtual si doream sa ma indrageasca si pe mine altii cu care intram in contact (neprotejat).
Dand timpul inapoi, nici mie nu-mi vine sa cred cat eram de incantata, de entuziasmata de ceea ce singurica reuseam sa fac, de ceea ce gandeam si, mai apoi, scriam. Si asta pentru ca ma stiu in viata reala o tipa echilibrata si chiar prea mult cu piciorusele pe pamant. Recunosc ca fost o stare euforica mentinuta si de voi dragii mei vizitatori, care mi-ati pasit pragul si mi-ati lasat cadou comentariile voastre, dar asta nu inainte de a ma intampina cu bratele deschise in pragul ... blogosferei. De asemenea, urcarea ametitoare in topul Zelist a fost ca un drog placut, dar periculos in opinia fiului meu. Auzi la el: - Mama prea te inchini la Zelist-ul asta. Ai grija sa nu cazi pe panta de a scrie pentru top, in loc sa scrii de placere si, mai ales, din suflet. Asa ca cine n-are copii, sa-si infieze! Dupa dojana feciorasului meu, mi-am zis ca are dreptate si ca o sti el bine ce stie. De aceea, m-am hotarat sa scriu mai putin, dar cu rost si abia atunci cand sufletelul meu o cere. Asta spre stiinta publicului care inca "greseste" sa mai treaca pe aici.
Asa ca, desi nu mai sunt cu capu-n norii virtuali, ma gasiti inca aici, incercand sa fiu la fel de ... fresh in gandire si in scriere. Nu stiu daca o sa-mi si iasa strategia pe care mi-am propus-o.
Simt nevoia, in plus, sa va informez ca saptamana asta am fost pentru prima oara in situatia sa cobor usurel in top si dupa cum vedeti ca nu ma jelesc, ei uite inca o dovada ca am revenit pe pamantul mult iubit.
In incheiere, marturisesc ca am scris aceste randuri numai dupa ce Zamfir m-a pus pe ganduri, prin ultimul lui comentariu. Stiti ce mi-a scris? Ca a simtit nevoia sa-mi reciteasca din postarile mai vechi. Alo, Zamfir, mi-am revenit din euforie si poate din cauza asta s-ar putea sa nu mai am acelasi succes sau aceeasi inspiratie ca mai inainte.
Si inca un lucru, pe care dama l-a constatat: de cate ori a scris cate un articol despre ea, a sesizat ca multi au vizitat-o si au simtit nevoia sa lase si cate un comentariu. Oare Oana, redsky2010, balaur de gradina, Tomata, Bogdan, Denisia, Catalin, Alina, Virtualkid si Gabriela o vor face si acum? Ramane de vazut.
duminică, 21 noiembrie 2010 | By: Dama fara camelii

Ultra ... scurte (4)

Cateva zile am fost mai ocupata decat de obicei si marturisesc ca nu am avut timpul necesar sa scriu pe blog. Ma intreb, oare o fi constatat cineva lipsa damei din spatiul blogosferei?
In seara asta, m-am simtit brusc ca o mama care isi neglijeaza copilul, asa ca mi-am zis ca trebuie sa scriu cateva cuvintele, ca sa nu creada prietenii mei virtuali ca am fugit din tara sau ca am omorat din fasa ceea ce am creat, dupa principiul neaos romanesc "eu te-am facut, eu te omor!".
Si cum la acest sfarsit de saptamana, de data aceasta, dama chiar s-a plimbat in realitate pe soselele patriei noastre iubite si printr-o anume localitate, cu pretentii de mare statiune, acum, la ceas de seara, nu-mi ramane decat sa ma plimb repejor prin lista mea de bloguri, lucru care imi este la indemana, si sa va mai recomand cate ceva de citit.
  • tipologii de femei singure - link
  • un prieten de suflet - link
  • in preajma de sarbatori - link
  • un citat pe zi - link
  • preferintele muzicale ale Cristinei - link
  • muzica tineretii noastre - link
vineri, 12 noiembrie 2010 | By: Dama fara camelii

Structura societatii

Cel sarac munceste,
          Cel bogat il exploateaza,
Militarul ii apara pe amandoi.
          Contribuabilul plateste pentru toti trei,
Vagabondul se odihneste pentru toti patru.
          Betivul bea pentru toti cinci,
Bancherul ii excrocheaza pe  toti sase,
          Avocatul ii insulta pe toti sapte.
Doctorul ii omoara pe toti opt,
          Preotul ii ingroapa pe toti noua,
Politicianul traieste de pe urma tuturor celor zece...

Va astept sa va inscrieti la comentarii.
miercuri, 10 noiembrie 2010 | By: Dama fara camelii

De ce 4 si nu 3?

Acum cateva zile, am primit de la Oana o leapsa. Dupa ce am citit despre ce este vorba, mi-am pus intrebarea: de ce 4 si nu 3? Mai ales ca basmele romanesti sunt "marcate" de cifra trei: minunile dureaza trei zile, imparatul are fie trei fete, fie trei feciori, nuntile dureaza trei zile si trei nopti, unii sunt indemnati sa isi puna trei dorinte s.a.m.d.
Dar nu cred ca se face sa intru cu bocancii mei virtuali in leapsa fetei. Asa ca, ma pliez pe modelul propus de ea si uite care-mi sunt raspunsurile:

Patru  filme care mi-au placut:
- Love Story;
- Pretty Woman;
- Dirty Dancing;
- Legendele toamnei.
Patru lucruri care le-am facut azi:
- am baut cafeaua de dimineata;
- am prestat la locul meu de munca;
- am condus masinuta;
- am scris pe blog.
4 site-uri pe care le vizitez zilnic:
- Gmail;
- Yahoo Mail;
- Wordpress;
- Blogger.
Patru lucruri care se afla acum pe biroul meu:
- ceasca de cafea;
- laptopul;
- imprimanta;
- un creion.
Patru persoane cu care am vorbit azi:
- mama;
- fiul meu;
- colega mea, Anca;
- sefu’.
Patru mancaruri preferate:
- salata boeuf;
- oua umplute;
- ciorba de burta;
- sarmalute.
Patru instrumente la care as vrea sa cant:
- pian;
- vioara;
- flaut;
- chitara.
Patru regrete:
- nu stapanesc bine limba engleza;
- nu  stiu sa inot;
- nu am fost de sarbatorile de iarna la Viena, asa cum imi doresc de vreo cinci ani;
- in ultima vreme plimbarile mele sunt mai degraba virtuale, decat reale.

ultimele Patru carti citite:
Forta mintii - Dr. Olivier de Ladoucette;
Secretele succesului - Dale Carnegie;
Mananca, roaga-te, iubeste - Elizabeth Gilbert;
Memoriile unei gheise - Arthur Golden.
marți, 9 noiembrie 2010 | By: Dama fara camelii

Doamne, daca-mi esti prieten

Acum cateva luni, l-am auzit intamplator pe Florin Piersic recitand aceasta poezie. De multe ori, imi aduceam aminte de vocea tulburatoare a indragitului actor, care rostea din suflet versurile acestea impresionante. Astazi am reusit sa dau de aceasta inregistrare, pe care va recomand sa o vedeti.


   

Oare ce efect a avut asupra dumneavoastra aceasta recitare? In ceea ce ma priveste, recunosc ca m-a tulburat.
duminică, 7 noiembrie 2010 | By: Dama fara camelii

Ultra ... scurte (III)

M-am gandit sa continui "traditia" de a va face niscaiva recomandari de lectura si in aceasta saptamana.  Poate, cine stie, daca voi persevera, voi reusi sa va creez dependenta, dvs. celor ce ma onorati cand ma  vizitati.
  • Remember Adrian Paunescu - link;
  • Alte amintiri - link
  • Idei de calatorie - link;
  • Un gand, la ceas de seara - link;
vineri, 5 noiembrie 2010 | By: Dama fara camelii

Generatia in blugi iti spune "Adio, Maestre!"

De la un cardiac, cordial
Adrian Paunescu: in serviciul dv.

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.


Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.


Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.

PS: Din pacate, Dumnezeu nu i-a mai dat decat patru zile de trait, dar poate ii va asculta ruga sa-i dea, macar,  Romaniei o "minima dreptate".
joi, 4 noiembrie 2010 | By: Dama fara camelii

Oare putem trai fara vise?

De ceva vreme, nu mai citesc ziarele pe net. Dupa practicarea acestui "sport", constatam de fiece data, ca ma incarcam negativ si ca vedeam viata in culori mult mai inchise decat, poate, ar fi fost cazul. De aceea, la un moment dat, mi-am spus ca trebuie sa renunt la acest obicei, care era nociv pentru mine si care ma indeparta de gandirea pozitiva, pe care, de multe ori, o practic. Dar stiti cum este, cand inlaturi ceva, simti nevoia sa pui in acel loc altceva, de mai buna calitate. Asa am ajuns in situatia de a face revista ... blogurilor.
Facand acest lucru si astazi, mi-a atras atentia un articol, in care  autoarea lui isi punea intrebarea daca putem sa traim fara vise.
Intr-un moment de cumpana al vietii mele, a trebuit sa ma … resetez si sa-mi recalibrez si dorintele , asa dupa cum bine scria  redsky. Intr-adevar, cu inaintarea in varsta, devenim mai intelepti si realizam ca sunt mai importante valorile spirituale, decat cele materiale. Asa ca azi pot afirma ca nu visez la o casa mai mare sau la alta masina, ci sa am timp (si ceva bani) sa merg la un spectacol de teatru, la un concert cu muzica de calitate, la o lansare de carte sau intr-o excursie de week-end in oraselul meu de suflet, Salzburg.
Asa ca, dragii mei cititori, va intreb: oare puteti fara vise? Eu recunosc ca nu as putea, cu toate ca visele mele sunt mai "pamantene" decat ale altora, dar mai usor de realizat.
miercuri, 3 noiembrie 2010 | By: Dama fara camelii

Depre dor

" Dorul este focul care arde sperantele, dorintele, durerile ... iar cenusa care ramane reprezinta amintirile." 
 Octavian Paler


Florin Chilian - Chiar daca

Oare voua de cine sau de ce va este dor?
duminică, 31 octombrie 2010 | By: Dama fara camelii

Ultra ... scurte (II)

Si saptamana asta am vizitat bloggerii la ei acasa. Nu m-am uitat neaparat daca au praful sters, dar m-am uitat daca s-au aranjat frumusel (recunosc ca si asta ma influenteaza!) si, mai ales, daca au niscaiva lucruri de valoare pe care sa pun o mana virtuala.
Si uite ce m-a incantat sa vad in aceste vizite, simtind nevoia sa le iau cu mine si sa vi le arat si voua:
  • Amintirile unui fost elev - link
  • Trairile unei copile blonde -  link
  • Cand te simti iubita -link
  • Cand te minti singura - link
  • Scriitura sub pseudonim - link
  • Fotografie needitata - link
  • Muzica de week-end - link

vineri, 29 octombrie 2010 | By: Dama fara camelii

S-a-ntors roata in familia mea!

Saptamana trecuta, am fost dojenita de propiul fiu, dar asta numai dupa ce a citit un articol publicat de mine pe blog. Cu alte cuvinte, de cand mi-am bagat nasucul in blogosfera, s-a cam intors roata in familia mea si s-a ajuns la situatia in care copilul sa-si dojeneasca parintele! Auzi, la el: " - Mama, asta nu se face! Cum sa scrii de faptul ca ai urcat in top?" Asa ca ii raspund ca nu am avut in intentie sa ma laud, ci mi-am recunoscut public uimirea. Si stiti de ce? Mi s-a parut mult mai corect ce se intampla in virtual, decat in real, cand la un moment dat ti se poate spune ca "Nu prea ai vechime!" si sa ti se dea de inteles ca mai ai de asteptat pana iti vine randul la o prima, la un salariu mai bun sau la o amarata de functie. Recunoasteti ca de multe ori, in Romania, vechimea in munca si, mai nou, cea in partid (si nu competenta profesionala) atrage dupa sine o pozitie "mai in fata". Altfel spus, am constatat ca Zelist-ul asta a fost impartial, nefiind influentat de pasii mei timizi, de lipsa de vechime in campul ... blogosferei si de lipsa prietenilor si virtuali si "influenti".
In incheiere, va scriu, asumandu-mi riscul de a fi dojenita din nou,  ca saptamana asta fiind pe pozitia 18.061 deja simt niste ameteli, datorita inaltimii, dar si un aer ozonificat.
marți, 26 octombrie 2010 | By: Dama fara camelii

Dati un leu pentru semenul meu, dar si al tau !

Numele lui este Zolty si de existenta si problemele lui  am aflat ieri de la un gropar, care de data asta e unu' cu suflet si nu cu sapa, si care a initiat o campanie umanitara de strangere de fonduri. Dar mai bine sa-l las pe gropar, ca tare bine le mai rosteste pentru cei care vor sa ... asculte:
"Zolty este un om simplu pe care se pare că nu prea-l iubesc zeii. Şi pe care mi ţi l-au oropsit şi lovit din toate direcţiile. După o copilărie nefericită, în care a ajuns în scaunul cu rotile din nişte erori repetate ale sistemului medical (personal, perspectiva asta mi-a provocat mereu fiori reci pe şira spinării), după ce a crescut într-un mediu familial cum nici în filmele lui Hitchcock nu întâlneşti, Zolty îşi duce existenţa, aşa cum poate, împreună cu fratele lui (bugetar, deci minus 25%), într-o casă neizolată, care probabil urmează să cadă pe ei în viitorul apropiat, asta dacă nu face nimeni nimic pentru el. Şi aici, cu ajutorul lui Dumnezău, urmează să intervenim noi, adică colegii mei de muncă, şi voi, stimaţi cititori.
Am iniţiat o chetă în rândul onoratei cooperative la care prestez, şi acum iniţiez o chetă şi online. Vrem să strângem bani pentru a-i consolida şi izola casa lui Zolty, înainte ca să fie prea târziu. Pentru asta vom avea nevoie de ceva bănuţi, pe care vă rog frumos şi respectuos să-i donaţi! De la voi mai puţin, de la Dumnezău mai mult."
Recunosc ca m-a emotionat povestea lui Zolty, citita si pe blogul sau, si, astfel, m-am decis sa sprijin dupa puterile si influentele mele aceasta campanie si sa ma alatur si eu lui Radu, Daniel, Adi si Gabrielei. Daca am omis vreunul, sa-mi fie cu iertare!
Cat despre Zamfir ce sa mai spun, decat ca-l laud ca a fost printre primii care au incercat sa sensibilizeze  blogosfera, facand publica situatia grea a lui Zolty, mai ales, acum in prag de iarna. Recunosc ca datorita aceluiasi Zamfir am luat atitudine si m-am asezat frumusel la calculator, ca sa  astern aceste randuri, care indraznesc sa sper ca va vor sensibiliza pe voi, vizitatorii mei dragi. Dupa cum scriam pentru un caz similar, in care un semen de-al nostru avea nevoie de sprijinul nostru, va spun si de data asta: Haideti ca noi, oamenii simpli, sa venim si in ajutorul acestui om! 
Deci, vrei sa dai si tu un leu pentru semenul tau?

PS: Multumesc lui Zamfir, care m-a facut, cu forta, membru al echipei Leaţ duit, Zolty!
duminică, 24 octombrie 2010 | By: Dama fara camelii

Ultra ... scurte

In ultimele zile am vizitat si eu bloggerii la ei acasa, pentru a ma familiariza si eu cu obiceiurile, preocuparile si domeniile lor de interes. Daca am reusit sa fur si putintica meserie, asta ramane ca dumneavoastra sa apreciati.
Daca tot am investit ceva timp in aceste vizite, ar putea dama sa va faca si voua niste recomandari de lectura sau de auditie, asta si pentru a va scuti de a mai cauta acul in carul cu fan al blogosferei. Si pentru ca stiti cum e treaba aia cu gusturile, m-am gandit sa vi le impart deja pe caprarii, ca fiecare sa "guste" din ce i-o place.
  • Amintiri din familie: - link
  • Din minte pentru suflet: - link
  • Experiente din viata occidentalilor: - link
  • Ghid pentru calatoru' bugetar:  - link
  • Muzica de week-end: - link

Uite-o si pe dama in top !

Am citit, m-am documentat si am constatat ca degeaba am blog daca nu il inscriu repejor pe Zelist, de buna voie si nesilita de nimeni, decat de orgoliul meu de dama. M-am gandit ca daca camelii nu am, macar pozitii ... in top sa am.
Am priceput din comentariile unora ca Zelist-ul asta e un fel de Zeus al blogosferei. Asa ca m-am oferit pe tava lu' Zelist, nu de alta, dar mi-a parut incitant, mai ales ca de multicel nu am mai fost apreciata sau notata pentre scrierile sau ideile mele.
Cica unii se trezesc joia cu noaptea in cap si tust la calculator sa verifice ce a decis tatal nostru, asta al bloggerilor. Asa mi s-a intamplat si mie acum trei zile, abia sculata din pat, dar cu niste ochi micuti de tot, pentru ca inca mi-era somn, m-am dus ca si teleghidata spre laptop sa vad si eu prima mea pozitionare in top. Ma uit, ma frec la ochisori si brusc nu mi-a mai fost somn.
Cum adica, eu asta, care ma declar in gura mare INCEPATOARE, am urcat pe pozitia 42.043? Tinand cont ca la aceasta data sunt inregistrate 58898 de bloguri, parca m-am trezit inscrisa la gradi, la grupa mare, in loc de grupa mica.
Deci, uite-o si pe dama in top, ca incepator fruntas! Cred ca daca o tin in ritmul asta risc sa nu mai fiu o dama fara ... flori. Voi ce ziceti, dragii mei vizitatori?
sâmbătă, 23 octombrie 2010 | By: Dama fara camelii

Despre cazul lui David

Acum doua zile, fiind in vizita pe la  Tomata, am aflat despre cazul baietelului David, care suferă de o boală numită Hipospadias. Cu alte cuvinte, organele lui genitale nu sunt dezvoltate suficient şi are nevoie urgent sa fie operat, astfel incat sa nu mai aiba dificultati la urinare si, pe viitor, sa nu fie privat de bucuria unei vieţi sexuale. Mai adaug ca parintii lui David au nevoie pentru cele doua interventii chirurgicale, recomandate de medicii straini, de 6000 de euro, suma de care acestia nu dispun.
Cum i-am promis si Tomatei, voi incerca sa pun si eu umarul la aceasta campanie, mai ales ca, din ceea ce vad in jurul nostru, tot cel flamand crede saracului. Cat despre asa-zisii oameni cu bani din Romania sunt convinsa ca nu se vor implica prea multi, atata timp cat presupusul lor ajutor nu este … sub lumina reflectoarelor.
Haideti ca noi, oamenii simpli, sa venim in ajutorul unei mame disperate!

PS: La ora cand scriu aceste randuri, sesizez citind intr-un articol ca, deocamdata, vestile pentru David nu prea sunt bune. Chiar daca operatia, programata initial in noiembrie, a fost amanata pentru luna mai, asta nu inseamna ca nu ne putem mobiliza, in continuare, pentru a-l ajuta pe David.
miercuri, 20 octombrie 2010 | By: Dama fara camelii

Norocul incepatorului

Scriam zilele trecute cum am pus mintenas de un ... blog, ocupandu-ma ca o buna gospodina, mai intai, de amenajarea lui. Doamne, le-am invartit pe-acolo, sectiuni, decoratiuni, culori si multe altele, de le-am ametit. Sincera sa fiu, cred ca imi era mai usor sa mut mobila prin casa. Dar, acum, astea toate de inceput au cam trecut.
Apoi, brusc m-am simtit ca o bloggerita singura pe lume. Ma gandeam ca acum am casa, pardon blog, dar nu prea am ... zestre. Ehei, imi ziceam, cum sa iesi asa in lume, cine-o sa se uite la tine, fato, fara sa ai nimic prin lada de zestre. Nu tu vechime, nu tu experienta, nu tu articole si, mai ales, nu tu un NUME (chiar si necunoscut) scris sus pe firma. Asa ca, mi-am spus in continuare, oi fi tu o dama, desteapta, frumoasa si seara devreme acasa (ca sa scrii!), dar nu ajunge sa te bage in seama lumea buna din blogosfera.
Dar, uite ca m-am inselat si, mai mult de-atat, mi-a suras norocul, ce-i drept, ala al incepatorului. Bun si ala, decat lipsa totala de noroc in gestiune.
Desi, sunt, cum v-am declarat si anterior, la inceput de drum, iar din punctul meu de vedere sunt... in probe, uite ca deja Zamfir a socializat cu moi si, in plus, a dat un link spre blogul meu, dar asta dupa ce m-a vizitat si mi-a lasat ca un musafir respectabil niste comentarii.
Asa ca, bloguiti-ma si pe viitor, dragii mei musafiri !

Am zărit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

                                                  Marin Sorescu

PS: Ca si poetul, va intreb si eu: "Sanatosi? Voinici?", adaugand ca "... imi place aici", in blogosfera.

marți, 19 octombrie 2010 | By: Dama fara camelii

Razvan Mazilu in ... Oglinzi

De la fotomaniacul  aflam ca ieri,18 octombrie 2010, la Teatrul Odeon, a avut loc lansarea albumului de fotografii « Razvan Mazilu.Oglinzi », acesta fiind primul album de fotografie de dans contemporan din Romania, care reflecta sase dintre cele mai recente spectacole in interpretarea lui Razvan Mazilu.
 


Cartea a fost lansată la Editura Vellant si reflecta ipostaze ale artistului din spectacolele desfăşurate în perioada 2004-2009, precum Portretul lui Dorian Gray, Un tango mas, Simfonia Fantastică, Block Bach, Urban Kiss, Umbre de lumină sau Remember.
sâmbătă, 16 octombrie 2010 | By: Dama fara camelii

Exista chiar mai multe explicatii !

Ma justificam acum doua zile cum de-am aparut si eu prin zona, asa ca o bloggerita la inceput de drum.
Dupa acel episod, de zvac al orgoliului meu, si dupa ce am devenit propietareasa de domeniu (gratis), am stat fain frumusel si m-am gandit: ce fel de blog sa imi fac? Mi-am zis in sinea mea: unul personal, dar nepersonalizat, deoarece nu sunt cine stie ce VIP sa imi "trag" unul personalizat. Cu alte cuvinte, am realizat ca nu castig mare lucru, nici macar trafic (de influenta), daca imi declar identitatea. In plus, am vazut ca diversi, cunoscuti sau mai putin cunoscuti publicului larg, scriu sub acoperirea anonimatului si nu s-ar spune ca n-au avut succes din aceasta cauza.
Ca sa vedeti ca am mai aruncat cate un ochisor prin gradinile blogurile altora, chiar am citit cu surprindere intr-un articol, de faptul ca vestitul Mircea Radu si-a incercat norocul in blogosfera, dar ... sub acoperire. Adevarul este ca saltul lui in primii 250 din Zelist este cu atat mai spectaculos cu cat el a scris fara ca cei care il citesc sa fie sub impactul numelui lui sonor.
Dupa aceste rationamente, m-am gandit: bine, bine, dar ce pseudonim sa folosesc? De la bun inceput, trebuie sa le declar vizitatorilor mei, prin orice expresie sau joc de cuvinte, ca vor avea de-a face cu o femeie, care imi place sa cred ca e perceputa de cei din jur ca fiind una normala.
Asa am ajuns sa scriu ca sunt o dama, care la momentul debutului, neavand nicio floare in vaza din casa, se simtea fara ... camelii. Mai mult, neavand vreodata stofa de curtezana, nu puteam fi in ochii vostri o "dama cu camelii".

Asa ca, cititorule drag, ma prezint in fata ta ca fiind Dama fara camelii.
Imi place sa cred, ca te vei simti atatat si-ti vei spune, precum francezul, Il y a une femme dans toutes les affaires ; aussitôt qu'on me fait un rapport, je dis : « Cherchez la femme !»
Tu ce spui, merita sa ma mai cauti?
vineri, 15 octombrie 2010 | By: Dama fara camelii

Vorba francezului

Il y a une femme dans toutes les affaires ; aussitôt qu'on me fait un rapport, je dis : « Cherchez la femme !»
miercuri, 13 octombrie 2010 | By: Dama fara camelii

Daca aveti rabdare, va explic

Intr-o zi cu soare, fix pe 12 octombrie 2010, mi-a trecut o idee "traznet" prin mintisoara asta a mea complicata. Bineinteles ca asta s-a intamplat dupa ce am practicat sportul acela romanesc, stiti dumneavoastra la care ma refer, ala cu aruncatul cu privirea in gradina celuilalt. Asa am ajuns sa-mi zic in sinea mea:
"- Astia alde X, Y, Z au blog si  eu stau cu manutele in san? Oare ei de ce pot sa aiba si eu nu? Ca doar n-oi fi blonda ... la creier."
Asa ca zis si facut, cat ai bate din  palme (de vreo mie de ori), am reusit sa pun in practica ideea realizarii acestui blog si cred ca pentru una ca mine, incepatoare in ale blogging-ului, m-am descurcat binisor. Ehei, ce bine mi-a prins ceea ce am exersat pe copchilu' meu drag. Recunosc ca toata copilaria l-am stresat cu replici de genul: "Gandeeeste, mama!" sau ... "Invata, mama, prin descoperire !". Asa si eu, m-am incurajat spunandu-mi ca daca imi pun mintisoara la contributie si incerc de vreo suta de ori, tot o scot eu la capat si obtin ceva care sa semene a blog. (Noroc ca nu exista si varza a la ... blog, ci numai varza a la Cluj, ca poate aveam sansa ... s-o comit.)
Ca sa nu imi arog merite mai mari decat ar fi cazul, va spun ca am avut noroc si cu bunul meu prieten ... dragutul Google, care m-a luat fain frumos de manuta si mi-a explicat chiar in romaneste cam ce as avea de facut.  In plus, fiind o slujbasa ... umila la stat (asta s-o creada ei!), cu alte cuvinte fiind una care suge numai putin din bugetul si asa saracit al tarii, m-am hotarat sa imi iau un domeniu din asta gratuit.
Si uite cam asa imi justific eu prezenta pe aici, pe taramul blogspot-ului.
Intrebarea este: si daca nu era o zi cu soare, tot asa se intampla ?

Dimineata

Dimineata aceasta reprezinta pentru mine un nou inceput, pentru ca m-am trezit, in plus, cu responsibilitatea de a administra pe langa timp, bani si acest blog.

M-am gandit ca melodia asta s-ar potrivi foarte bine cu ideea de "un nou inceput".

marți, 12 octombrie 2010 | By: Dama fara camelii

Incepand de astazi

Incepand de astazi "locuiesc" si la aceasta adresa (in afara celei din buletin). Incerc sa-mi creez toate conditiile de locuit, exact ca la bloc, pardon ... blog. In rest, sper sa ma inteleg bine cu vecinii mei de blogspot si sa ma primeasca cu caldura in sanul comunitatii lor.